Fundația Word
Distribuiți această pagină



THE

WORD

♐︎

Vol. 18 NOVEMBER 1913 Nu 2

Copyright 1913 de HW PERCIVAL

STRIGOII

(Continuare)

AICI fantomele dorinței nu sunt atât de numeroase pe cât s-ar putea presupune. Există relativ puține persoane care, prin instruire, pot produce astfel de fantome, în timp ce cele care, prin natură, produc fantome dorință sunt ceva mai numeroase. Producătorul de fantome din dorință, prin natură, produce multe dintre aceste fantome, deoarece dorințele sale sunt puternice.

Este un lucru neobișnuit să vezi unul dintre aceste fantome în starea de veghe. Dacă sunt văzuți, ei sunt văzuți mai ales în vis. Cu toate acestea, ei influențează oamenii trezi, precum și cei adormiți. Obiectele acestor fantome de dorință nu sunt la fel de ușor de realizat atunci când persoanele victimizate sunt trează, ca și cum ar fi adormit. Pentru că, atunci când oamenii sunt treji, mintea, fiind activă, rezistă adesea influențelor fantomei dorinței.

Realizarea scopului unei fantome a dorinței depinde de similitudinea dorințelor din fantomă și a persoanei de care se apropie. Când mintea trezită își îndepărtează influența din corpul adormit, dorințele secrete devin active și atrag alte dorințe. Din cauza dorințelor secrete pe care oamenii le trezesc - și care de multe ori nu sunt suspectate chiar de alții - atrag și devin victime ale fantomelor dorinței, în vise.

Există anumite mijloace prin care cineva se poate proteja de fantomele dorinței, trează sau în vis. Desigur, primul lucru de făcut este să nu adăpostim vreo dorință pe care simțul moral și conștiința spune că este greșită. Condamnați dorința. Ia această atitudine pozitivă. Înlocuiește dorința opusă, cunoscută drept. Realizează că dorința este un animal potențial. Realizează că ființa eu nu este dorința și nici nu vrea ceea ce vrea. Realizați că o ființă umană este distinctă de dorință.

Cine înțelege acest lucru și este pozitiv, nu este probabil să fie tulburat de fantome de dorință în starea de veghe.

Dacă dorințele legate de alte persoane se fac simțite treptat sau brusc în starea de veghe, sau dacă o dorință pare să-l impulsioneze pe cineva să facă un lucru pe care nu l-ar face de la sine, ar trebui să-și scoată atenția asupra lucrului, să se înconjoare de I influență. El ar trebui să realizeze că I-ul este nemuritor; că nu poate fi rănit sau făcut să facă ceva ce nu dorește să facă; că motivul pentru care simte dorința este acela că I-ul este sub influența simțurilor, dar că simțurile pot fi rănite doar dacă I-ul le permite să se teamă și să se teamă de influență. Când un om gândește astfel, este imposibil să-ți fie frică. El este neînfricat și o fantomă a dorinței nu poate rămâne în acea atmosferă. Trebuie să o părăsească; altfel va fi distrus în atmosfera astfel creată.

Pentru a se proteja în vis împotriva fantomelor dorinței, o persoană aflată la pensie nu ar trebui să aibă vreo dorință despre care știe să greșească. Atitudinea minții deținută în timpul zilei îi va determina în mare parte visele. Chiar înainte de a se retrage, el ar trebui să-și încarce simțurile să nu se supună oricărei influențe inimice corpului său. El ar trebui să-i însărge să-l sune dacă corpul său nu poate rezista vreo influență inimică și să trezească trupul. După ce s-a retras, ar trebui să treacă în somn, să creeze atmosfera și să se pună în atitudinea care i-ar împiedica supraalimentarea în stare de veghe.

Există lucruri fizice care ar putea fi făcute pentru protecție, dar dacă se recurge la mijloace fizice, acesta îl va ține mereu pe om sub puterea simțurilor. La un moment dat, omul trebuie să se elibereze de simțuri și să-și dea seama că este o minte, un om. Prin urmare, nu sunt date niciun mijloc fizic.

Gândurile fantome ale oamenilor vii vor apărea în următorul număr al Cuvantul.

(Va urma)