Fundația Word
Distribuiți această pagină



Nimeni nu vede mătura lentă și ascendentă
Prin care sufletul din adâncurile vieții este adânc
Asccnds, - fără excepție, când este liber,
Cu fiecare moarte nouă, vedem înapoi
Perspectiva lungă a rasei noastre
Multitudinea noastră trecută de livcs.

—William Sharp.

THE

WORD

Vol. 1 Ianuarie 1905 Nu 4

Copyright 1905 de HW PERCIVAL

CICLURI

DINTRE problemele care au stârnit mintea umană, niciuna nu a provocat mai multă nedumerire decât cea a ciclurilor sau reapariția periodică a evenimentelor.

Anticii s-au străduit să cunoască legea ciclurilor pentru a-și conforma viața ei. În vremurile noastre, oamenii caută să descopere legea ciclică pentru a-și desfășura afacerile în mod profitabil. În toate timpurile, oamenii au încercat să descopere legea ciclurilor pentru că, cu o astfel de cunoaștere, își puteau urma cu certitudine activitățile agricole, alunga epidemiile, pestilele și puteau asigura împotriva foametei; prezice războaie, furtuni, tulburări seismice și ferește-te de afecțiunile minții; cunoașteți cauza nașterii, a vieții, a morții și a stării de după; și profitând de experiențele trecutului, ei puteau contura evenimentele viitoare cu acuratețe.

Ciclul cuvântului este derivat din grecescul „kuklos”, care înseamnă un inel, o roată sau un cerc. Într-un sens mai larg, un ciclu este acțiunea și reacția mișcărilor dintr-un centru, natura și durata ciclului fiind măsurate de direcția și impulsul mișcărilor pe măsură ce acestea merg și revin la sursa lor. Sfârșitul unui ciclu sau cerc este începutul altuia, astfel încât mișcarea să fie în spirală, ca în înfășurarea unei coarde sau desfășurarea petalelor unui trandafir.

Ciclurile pot fi împărțite în două clase mari: cele cunoscute și cele care fac obiectul speculațiilor. Printre cei cu care suntem mai familiari este ciclul unei zile, când pământul a făcut o revoluție completă în jurul axei sale în douăzeci și patru de ore; ciclul unei luni lunare, când luna a făcut o revoluție în jurul Pământului în 28 zile; ciclul unui an, când pământul a finalizat o revoluție în jurul soarelui și soarele a făcut o singură revoluție prin semnele zodiacului, o perioadă de aproximativ 365 zile; și anul sideral sau ciclul precesiunii echinoxilor când polul ecuatorului a rotit odată în jurul polului eclipticii în anii 25,868.

Este o chestiune de cunoștințe comune că din călătoria aparentă a soarelui prin constelațiile zodiacului, obținem cele patru anotimpuri: primăvara, vara, toamna și iarna, fiecare prelungindu-se pe o perioadă de trei luni și că fiecare dintre aceste luni sunt împărțite în patru sferturi și o fracție, fiecare sfert al lunii fiind o fază a lunii ca primul sfert, luna plină, ultimul sfert și luna nouă. Zodiacul este marele ceas sideral, soarele și luna mâinile sale care marchează perioade de timp. După zodie am conceput un cronometru care are douăsprezece semne; acestea marchează perioadele de lumină și întuneric într-o zi de două ori douăsprezece ore.

Un subiect de interes pentru statistician și istoric este apariția ciclică a febrei, ciumelor, foametelor și războaielor; apariția și dispariția ciclică a raselor și creșterea și căderea periodică a civilizațiilor.

Printre ciclurile individuale se află ciclul curentului de viață care trece de la aura din jurul corpului în camerele de aer ale plămânilor, unde folosind sângele ca vehiculul său, acesta curge prin vene pulmonare spre auricul stâng, apoi spre ventriculul stâng, de unde trece prin aortă este distribuit în toate părțile corpului sub formă de sânge arterial. Curentul de viață cu celulele de viață se întoarce prin capilarele la vene, de aici prin cavele de la venele spre auriculă dreaptă, de acolo spre ventriculul drept, iar de acolo prin artera pulmonară până la plămâni, unde, purificându-l, din nou devine purtătorul vieții către corp, ciclul complet ocupând aproximativ treizeci de secunde.

Cel mai important dintre toate ciclurile pentru noi este acel ciclu în care este inclusă starea prenatală, nașterea, viața în această lume, moartea și starea de după moarte. De la o revelație a acestui ciclu va urma o cunoaștere a tuturor celorlalte cicluri. Credem că în dezvoltarea prenatală a omului este încarnată întreaga istorie a planetei noastre.

Corpul uman este format pentru a rula o anumită perioadă, ciclul vieții sale. În această perioadă, vârstele trecute din viața umanității sunt trăite din nou de individ. Apoi roata vieții se transformă în ciclul morții.

Cu ciclurile nașterii, ale vieții și ale morții, au fost preocupați de filozofii antici, deoarece, prin cunoașterea lor, ei ar putea să intre și să iasă din acea călătorie din care, se spune, niciun călător nu se mai întoarce. Scopul dezvoltării prematale este de a atrage elementele universale într-un singur corp, de a le modela în forma umană, ceea ce oferă cea mai mare oportunitate de experiență pentru principiul inteligent, mintea, care este să locuiască corpul uman. Pentru minte, scopul vieții este să dobândească o cunoaștere a relației sale cu universul, prin și în timp ce este în corp, să îndeplinească îndatoririle care urmează acea cunoaștere și să construiască în viitor prin experiențele din trecut.

Moartea este închiderea, revizuirea și echilibrarea activității vieții și un mijloc de întoarcere în lumea gândurilor care aparțin acestei lumi. Este poarta prin care sufletul revine la propria sa sferă.

Starea de după moarte este perioada de odihnă și gestație a activității vieții înainte de începutul altei vieți.

Nașterea și moartea sunt dimineața și seara sufletului. Viața este perioada de muncă, iar după moarte vine odihnă, recuperare și asimilare. Întrucât îndatoririle necesare dimineții sunt îndeplinite după odihna nopții, apoi munca zilei, îndatoririle serii și se întoarce la odihnă, astfel sufletul își îmbrăcă veșmintele potrivite și trec prin perioada copilăriei, se angajează. în munca de viață a zilei reale și sunt lăsați deoparte în seara bătrâneții, când sufletul trece în acea odihnă care îl va pregăti pentru o nouă călătorie.

Toate fenomenele naturii spun povestea sufletului prin ciclurile, întrupările și reîncarnările sale în viață. Cum vom regla aceste cicluri, cum să accelerăm, scădem sau schimbăm mișcările lor? Când se vede cu adevărat calea, fiecare o găsește în puterea sa de a o face. Drumul este prin gândire. Prin gând în minte, sufletul a venit în lume, prin gând, sufletul a devenit legat de lume, prin gând, sufletul devine eliberat.

Natura și direcția gândirii determină nașterea, caracterul și destinul său. Creierul este atelierul corpului, gândurile care sunt realizate din acest atelier trec în spațiu pentru a se întoarce după mai mult sau mai scurt timp la creatorul lor. Pe măsură ce gândurile create afectează mintea oamenilor de natură asemănătoare cu gândul, atunci ei revin la creatorul lor pentru a reacționa asupra lui așa cum au acționat asupra celorlalți. Gândurile de ură, egoismul și altele asemenea, îl obligă pe creatorul lor să treacă ca experiențe și să-l lege de lume.

Gândurile de dezinteres, compasiune și aspirație, acționează asupra minții celorlalți și, întorcându-se la creatorul lor, îl eliberează de legăturile nașterilor recurente.

Aceste gânduri pe care omul le proiectează continuu sunt cele care îl întâlnesc după moarte. El trebuie să stea cu aceste gânduri, să le digere și să le asimileze, fiecare în clasa sa, iar după ce s-a făcut, trebuie să se întoarcă în această lume, școala și educatorul sufletului. Dacă se acordă atenție faptului, se va constata că există perioade în viața cuiva în care anumite stări revin. Perioade de deznădejde, întuneric, disperare; perioade de exuberanță veselă și fericire; perioade de ambiție sau aspirație. Lăsați aceste perioade să fie notate, combateți tendințele malefice și profitați de oportunitățile favorabile.

Această cunoaștere poate veni numai la omul care devine la fel de „înțelept ca un șarpe și la fel de inofensiv ca un porumbel”