Fundația Word
Distribuiți această pagină



GÂNDIREA ȘI DESTINAȚIA

Harold W. Percival

CAPITOLUL VII

DESTINUL MENTAL

Secțiunea 4

Gândirea umană merge pe căi bătute.

Există limitări pentru om gândire. Unele limitări sunt insuperabile, altele sunt restricții care pot fi depășite dorință, exercițiu și disciplină în gândire.

Prima dintre aceste limitări este că gândire este continuat în anumite condiții Tipuri of gândit care își au originea în douăsprezece universale puncte, Tipuri or numere. Uman gândire se realizează sub un număr, numărul opt, sub tipul a două și sub subtipurile a două. Oamenii se gândesc la mine și nu la mine, la vizibil și la invizibil, la interior și afară și la spirit și importanţă. Ei nu gândesc în alt mod. Mai departe, toate acestea gândire se face sub tipul masculin și tipul feminin. Un bărbat nu gândește așa cum o face o femeie și o femeie nu gândește așa cum crede un bărbat. Dacă făcător ar putea gândi fără corp, nu ar gândi sub tipul masculin sau tipul feminin, ci pentru că făcător se află într-un corp fizic și gândește prin organele sale, trebuie să gândească în funcție de tipul masculin sau feminin al corpului.

Tipul sub care gândire se face face ca lumea vizibilă să apară sub formă de două perechi, perechi și opuse. Plantele sunt masculine și femele din cauza omului gânduri; animalele masculine sunt făcute de un bărbat dorință și animale de sex feminin de către femei senzaţie; sexul și hermafroditul provin uneori de la oameni neobișnuiți, dar de obicei vin din vârste anterioare și fac parte din ele gânduri care mai există; rezultă din gânduri și acte care nu au fost echilibrate.

Dacă oamenii nu s-ar gândi sub subtipul meu și nu eu, nu ar exista proprietatea, nici o credință în creație și într-un Creator. Dacă nu împărțeau lumea în vizibil și în invizibil, nu ar exista întuneric, adică ar putea vedea la fel de bine în întuneric ca și în ușoară. Dacă s-ar putea gândi mai mult decât în ​​interior și în afară, ar putea vedea de-a lungul lucrurilor. Dacă nu s-ar fi gândit spirit și importanţă sau forță și importanţă pe cât de diferite le-ar vedea de fapt ca fiind cele două aspecte ale unuia.

O altă limitare a omului gândire este că este menținută la sex, elementar, subiecte emoționale și intelectuale. Dacă vreodată un om încearcă să se gândească la un subiect abstract cum ar fi timp, spaţiu, ușoară, Sinele său, este ținut în jos sau atras de subiecte de acest fel și el se încadrează gândire pe ei. Cantitatea de experienţă, învăţare iar cunoștințele de care dispune sunt limitate.

O altă limitare este aceea că fiecare om este limitat de clasa particulară în care a trecut trecutul său gândire iar dezvoltarea în consecință l-a pus. Există patru astfel de clase; primul nu poate gândi fără să ia în considerare trupurile lor în primul și în ultimul rând; al doilea nu poate gândi fără ideea de a câștiga, obține, vinde, cumpăra. Al treilea nu poate gândi fără a planifica, compara și fără respect pentru reputația sau numele lor; clasa a patra sunt puține; ei se gândesc să dobândească Autocunoașterea. Deși un bărbat aparține în mod clar una dintre primele două clase, în care sunt alergați fiinţe umane, cantitatea, calitate și țelul său gândire poate transcende limitele clasei sale.

Gândire este limitată de necinste in gândire, adică prin gândire împotriva a ceea ce cineva crede dreapta. Necinstit gândire închide Lumina, refuzând să vadă ceea ce cineva știe că ar trebui să vadă și căutând lucrul pe care știe că nu ar trebui să-l vadă. Corectitudine arată ce să nu gândească și corp-minte el folosește în încercarea de a construi ceea ce nu ar trebui să facă, este avertizat de corectitudine. Gânduri pe care deja l-a creat, amintiri a trecutului și a celor patru simțuri care aduc puncte de vedere și sunete, interferează constant și creează curenți transversali ai gândire.

Atașamentul de fiinţe umane la obiectele lor gândire iar la rezultatele acțiunilor lor se limitează acțiunea gândire care este necesar să se construiască pentru a elibera Lumina și să-l țină constant. Activitățile senzoriale ale făcător iar impuritățile corpului sunt cele psihice și obscure atmosferă mentală. Ele provoacă Lumina să fie difuz sau întunecat, deoarece un nor de fum îngroașă aerul și împiedică lumina soarelui. Ei împiedică limpede Lumina a Inteligență de la atingerea în atmosferă mentală a omului.

Când există o ruptură și Lumina ajunge, omul este trezit, uimit, inspirat și iluminat instantaneu. Un om nu este capabil să rămână deschis spre clar Lumina. Foarte senzaţie care aceasta Lumina se trezește și gândire a corp-minte închide riftul și făcător continuă gândire în difuzele sale Lumina.

Ființe umane preferă să se gândească pe căi obișnuite, adică se gândesc doar pe linii familiare din religie, în știință sau în filozofie. Prin urmare, ei se gândesc la diferitele planuri ale lumii fizice care sunt conectate cu lumile corespunzătoare. Liniile din gândire sunt sugerate de simțuri. Educaţie, obicei iar simțurile le limitează gândire spre căi familiare. Este aproape imposibil ca omul obișnuit să se gândească departe de aceste căi; efortul ar fi prea mare pentru a continua. El nu se gândește departe de cele patru simțuri ale sale și îl obligă pe al său gândire în anumite părți ale natură. Acesta este unul motiv de ce omul a făcut astfel progres în științele naturii pe anumite linii. Chiar și acolo este împiedicat să facă mai mare progres prin limitările lui gândire.

făcător-in-the-body nu cunoaște limitările sale sau ceea ce este dincolo de ele. S-a înfășurat și s-a atașat de lucrurile celor patru simțuri. Ca om, s-a separat de comunicarea directă cu realul său gânditor și cunoscătorul. Nu se distinge de cele patru simțuri ale sale. Se folosește Lumina ea are în vedere considerarea planului fizic al lumii fizice ca fiind realitate of viaţă.

Prin urmare, omul nu are nicio concepție despre limitele sale. El poate concepe importanţăOr Dimensiuni of importanţă, Şi de timp, Care este importanţă, pentru că simte și suferă schimbări, care este timp. El nu concepe spaţiu, pentru că nu are nr experienţă cu spaţiu; el este înăuntru importanţă. El vede o singură dimensiune a importanţă, suprafață importanţă, măsura sau lungimea, lățimea și grosimea spaţiu; dar aceasta este o neînțelegere, spaţiu neavând Dimensiuni. Concepțiile fundamentale ale natură din pământ, din ceruri, a stelelor, a soarelui și a planetelor sale, a natură a făcător în sine, al Dumnezeu, și din Inteligență, sunt limitate, senzitive și de obicei eronate.

Ființe umane nu vor fi gata să crească din limitele lor până când nu vor înțelege diferența dintre senzaţie-Și-dorință a făcător-în corp și a acestuia Triune de sine, și între făcător și natură așa cum arată cele patru simțuri și până când folosesc Lumina a Inteligență să caute realități prin lumea fizică, dar nu în interior. Atunci va fi evident care au fost limitele gândire și de ce au existat.